Background. Lowering low-density lipoprotein cholesterol (LDL-C) remains central to the prevention of atherosclerotic cardiovascular disease (ASCVD), yet clinically relevant residual risk persists in many patients despite attainment of recommended LDL-C goals. Remnant cholesterol (RC), which reflects the cholesterol carried by triglyceride-rich lipoproteins (TRLs) and their remnants, has therefore attracted interest as a complementary marker of lipid-related risk, particularly in hypertriglyceridemia and metabolic disease. Methods. This narrative review synthesizes evidence from 40 publications identified through a comprehensive search of PubMed, Embase, Web of Science, and Scopus up to April 12, 2026. The search focused on peer-reviewed prospective studies, clinical trials, Mendelian randomization analyses, meta-analyses, and guidelines published in English between 2018 and 2026, alongside selected landmark studies required for clinical context. The review addresses RC metabolism and atherogenic mechanisms, methods of estimation, epidemiological and genetic associations with cardiovascular outcomes, and the implications of currently available and emerging lipid-lowering therapies. Results. Remnant lipoproteins can be retained within the arterial wall and taken up by macrophages without obligatory prior oxidative modification, providing a biologically plausible link between RC and atherosclerosis. Prospective cohorts consistently associate higher RC with cardiovascular events, while Mendelian randomization studies support a causal contribution of remnant-related pathways. Repeated or cumulative RC exposure may add prognostic information in selected populations, including patients with metabolic dysfunction, chronic kidney disease (CKD), and metabolic dysfunction-associated steatotic liver disease (MASLD). Several lipid-lowering therapies reduce RC together with other apolipoprotein B (apoB)-containing lipoproteins; however, their cardiovascular benefit should not be interpreted as proof of an RC-specific treatment effect. High-dose icosapent ethyl has demonstrated outcome benefit in appropriately selected patients with elevated triglycerides. Conclusions. RC is a clinically relevant complementary marker of residual lipid-related risk, especially in patients with hypertriglyceridemia and metabolic disorders. LDL-C remains the primary evidence-based therapeutic target. RC measurement may refine risk assessment in selected patients, but standardized thresholds and randomized outcome evidence for therapies directed specifically at RC are still needed before RC can be considered an independent routine treatment target.
Obiective. Acest articol de sinteză își propune să sintetizeze dovezile științifice actuale din literatura de specialitate privind hipercolesterolemia familială cu accent pe mecanismele genetice și fiziopatologice, criteriile de diagnostic, evaluarea riscului cardiovascular și strategiile terapeutice, în vederea optimizării practicii clinice și a prevenției cardiovasculare. Metode. A fost realizată o sinteză narativă a literaturii de specialitate, cu prioritate pentru ghiduri internaționale, documente de consens, studii clinice, meta-analize și studii observaționale relevante identificate în PubMed/MEDLINE, Cochrane Library și prin consultarea listelor bibliografice ale publicațiilor selectate. Au fost urmărite mecanismele genetice și fiziopatologice, diagnosticul, evaluarea riscului și tratamentul hipercolesterolemiei familiale. Rezultate. Analiza literaturii bazate pe dovezi arată că hipercolesterolemia familială este determinată predominant de mutații ale genelor receptorului pentru lipoproteine cu densitate joasă (LDLR), apolipoproteina B (APOB) și convertaza proproteică subtilizină/kexină de tip 9 (PCSK9), care conduc la clearance deficitar al colesterolului asociat lipoproteinelor cu densitate joasă (LDL-C) și la expunere cumulativă crescută încă din copilărie. Studiile observaționale și genetice confirmă legătura directă între nivelurile crescute de LDL-C și riscul de boală cardiovasculară aterosclerotică prematură, independent de alți factori tradiționali. Ghidurile internaționale recomandă utilizarea criteriilor clinice standardizate pentru diagnostic, iar datele din diverse studii demonstrează că screeningul familial crește semnificativ rata de identificare a cazurilor nediagnosticate și permite inițierea precoce a tratamentului. Rezultatele studiilor clinice randomizate și ale meta-analizelor indică faptul că statinele în doză maximă tolerată reprezintă terapia de primă linie și determină reduceri semnificative ale LDL-C, iar asocierea cu ezetimib produce un efect aditiv suplimentar. Inhibitorii PCSK9 s-au dovedit eficienți în obținerea unor reduceri suplimentare ale LDL-C la pacienții care nu ating țintele terapeutice prin terapia convențională sau care prezintă intoleranță la statine. Dovezile disponibile arată că atingerea țintelor stricte de LDL-C recomandate de ghidurile ESC, precum și reducerea procentuală semnificativă a LDL-C conform recomandărilor American Heart Association/ American College of Cardiology (AHA/ACC), sunt asociate cu o scădere substanțială a riscului de evenimente cardiovasculare majore. Inițierea precoce și menținerea pe termen lung a terapiei hipolipemiante sunt corelate cu reducerea progresiei aterosclerotice și cu îmbunătățirea prognosticului cardiovascular la pacienții cu hipercolesterolemie familială. Concluzii. Hipercolesterolemia familială este o patologie genetică asociată cu risc cardiovascular crescut, determinat de expunerea precoce și persistentă la valori ridicate ale LDL-C. Diagnosticarea timpurie, screeningul familial și inițierea precoce a terapiei hipolipemiante intensive, conform ghidurilor internaționale, sunt esențiale pentru reducerea riscului de evenimente cardiovasculare și îmbunătățirea prognosticului pe termen lung.
Introducere. Durerea toracică însoțită de modificări electrocardiografice este evaluată prioritar ca posibil sindrom coronarian acut, însă anumite patologii digestive pot mima ischemia miocardică, în special hernia hiatală voluminoasă, dilatarea gastrică și ocluzia intestinală. Scopul studiului. Sinteza datelor recente din literatură referitoare la schimbările electrocardiografice întâlnite în hernia hiatală și în alte patologii gastrointestinale, cu evidențierea elementelor utile în diagnosticul diferențial cu patologia cardiovasculară. Materiale și metode. A fost realizată o sinteză narativă a literaturii prin analiza articolelor identificate în PubMed și Google Scholar, completată cu ghiduri contemporane și publicații internaționale relevante, publicate preponderant în perioada 2015–2025, privind evaluarea durerii toracice însoțite de modificări electrocardiografice în cadrul interrelației cardio-digestive. Rezultate. Literatura analizată arată că unele afecțiuni digestive pot mima ischemia miocardică și pot asocia supradenivelări de segment ST, dar și anomalii de repolarizare precum subdenivelarea de segment ST, unde T profund negative sau bifazice în derivațiile precordiale și, mai rar, unde Q aparent patologice. Hernia hiatală voluminoasă este cel mai frecvent corelată cu modificări pseudo-ischemice, prin compresie mediastinală, deplasarea cordului și reflexe viscero-cardiace. Alte entități relevante pentru diagnosticul diferențial sunt dilatarea gastrică, ocluzia intestinală, boala de reflux gastroesofagian și esofagita. În evaluare, electrocardiograma și determinarea seriată a troponinei rămân esențiale, iar ecocardiografia și tomografia computerizată (CT) toraco-abdominală pot demonstra compresia cardiacă extrinsecă din hernia hiatală. Atunci când există suspiciune de neoplazie gastrică, CT și ultrasonografia endoscopică (EUS) contribuie la caracterizarea leziunii și la stadializare. Scorul de calciu coronarian la pacienții selectați și coronarografia diagnostică completează algoritmul. Concluzii. Patologia gastrointestinală trebuie avută în vedere în diagnosticul diferențial al durerii toracice însoțite de modificări de repolarizare electrocardiografică, în special atunci când tabloul clinic, biomarkerii și explorările imagistice nu pledează convingător pentru o etiologie coronariană.
Objectives. Chronic kidney disease and COVID-19 have a bidirectional interaction: on one hand, it increases the risk of severe COVID-19, while SARS-CoV-2 may accelerate renal deterioration in vulnerable patients. We aimed to assess medium-term renal status after COVID-19 and to identify independent unfavorable prognostic factors for chronic kidney disease progression using multivariate regression models. Methods. In a prospective cohort study, 280 pre-dialysis patients (KDIGO stages G1–G5) were evaluated in a tertiary nephrology center. Participants were allocated to two matched groups: post-COVID-19 patients with chronic kidney disease (n=140) and non-COVID control patients with chronic kidney disease (n=140), comparable for age, sex, disease stage, and major comorbidities. Clinical variables, renal and metabolic parameters (including proteinuria, phosphate, and hemoglobin), inflammatory markers, and SF-36 quality-of-life scores were collected at follow-up. Group comparisons, correlation analyses, and multivariate logistic regression were performed. Advanced chronic kidney disease was defined as stage G4–G5 at follow-up. Results. Post-COVID and control groups showed similar renal function at follow-up (mean eGFR ≈35 mL/min/1.73m2; p>0.5), with no significant differences in serum creatinine, urea, or proteinuria prevalence. Inflammatory markers were mildly elevated and comparable between groups, consistent with chronic kidney disease related inflammation. SF-36 scores were broadly similar; post-COVID patients reported lower vitality (fatigue) but slightly better social functioning. Within the post-COVID cohort, multivariate logistic regression identified three independent predictors of advanced chronic kidney disease: proteinuria (adjusted OR 5.0; 95% CI 2.0–12.5; p<0.001), serum phosphate (OR 1.8 per +1 mg/dL; 95% CI 1.3–2.5; p<0.001), and hemoglobin (OR 1.4 per −1 g/dL; 95% CI 1.1–1.8; p=0.005). Model performance was strong (Hosmer–Lemeshow p=0.45; AUC ≈0.88). Conclusions. COVID-19 history did not uniformly worsen medium-term renal outcomes in chronic kidney disease patients compared with matched non-COVID controls. However, persistent proteinuria, hyperphosphatemia, and anemia independently identified post-COVID patients at higher risk of advanced chronic kidney disease, supporting intensified post-COVID nephrology follow-up focused on these markers.
Obiective. Asocierea diabetului zaharat (DZ) și a tuberculozei pulmonare (TB) constituie o importantă problemă de sănătate publică la nivel mondial. Scopul acestei cercetări este evaluarea statusului oxidativ la pacienții cu tuberculoză pulmonară pe fond de diabet zaharat, prin analiza dinamicii markerilor pro-oxidanți (dialdehida malonică - DAM, produșii de peroxidare oxidativă a proteinelor - PPOA, ceruloplasmina) și a celor antioxidanți (CUPRAC, catalaza, glutation reductaza - GR) în perioada terapiei în staționar. Materiale și metode. Studiul a inclus două loturi de pacienți evaluați înainte și după tratamentul spitalicesc: un lot de cercetare cu 59 de pacienți cu TB/DZ și un lot de control cu 59 de pacienți cu tuberculoză fără diabet, internați în secția Pneumologie 1 în cadrul IMSP Institutul de Pneumologie “Chiril Draganiuc”, Chișinău, în perioada anilor 2019-2024. Includerea pacienților în studiu s-a realizat pe baza următoarelor criterii: diagnosticul confirmat de tuberculoză (cu sau fără diabet zaharat concomitent), încadrarea în limitele de vârstă prestabilite și exprimarea acordului prin semnarea consimțământului informat. Rezultate și discuții. În studiu am inclus pacienți de sex feminin – 31 (26,3%) și pacienți de sex masculin – 87 (73,7%). La pacienții cu TB/DZ s-a evidențiat creșterea markerilor pro-oxidanți DAM, PPOA și ceruloplasmina după tratamentul anti-tuberculos, modificări ce reflectă persistența și intensificarea proceselor oxidative pe parcursul terapiei. La pacienții cu TB/DZ analiza markerilor antioxidanți după tratamentul anti-tuberculos a evidențiat reducerea activității catalazei și CUPRAC, asociată cu creșterea nivelului GR, modificări ce sugerează perturbarea mecanismelor antioxidante și persistența stresului oxidativ. Concluzii. Asocierea tuberculozei pulmonare cu diabetul zaharat determină perturbarea echilibrului oxidativ și influențează evoluția bolii. Evaluarea markerilor stresului oxidativ reprezintă o metodă importantă pentru aprecierea severității procesului patologic și monitorizarea eficienței tratamentului la pacienții cu tuberculoză pulmonară și diabet zaharat.
Obiective. Glaucomul primar cu unghi deschis (GPUD) este definit ca o neuropatie optică cauzată de presiunea intraoculară ridicată; cu toate acestea, cercetări tot mai numeroase sugerează că modificările metabolice și biochimice joacă un rol important în patogeneza bolii. Scopul acestui reviu este de a rezuma cele mai recente date proteomice, metabolomice și imunologice privind modificările biochimice în GPUD și de a evalua modul în care aceste modificări afectează compoziția umorii apoase. Metode. A fost realizată o revizuire cuprinzătoare a literaturii de specialitate utilizând bazele de date PubMed, HINARI și Google Scholar. S-a pus accent pe investigațiile care utilizează profilarea proteică, metabolică și a stresului oxidativ, au fost examinate publicațiile de cercetare originale și reviurile sistematice care cercetează compoziția umorii apoase la pacienții cu GPUD. Semnalizarea receptorilor nucleari, căile metabolice, mediatorii inflamatori și markerii stresului oxidativ au fost evaluați și integrați în mod extensiv. Rezultate. S-a demonstrat că GPUD prezintă modificări consistente în compoziția umorii apoase, inclusiv niveluri crescute de citokine proinflamatorii și componente ale complementului, dereglarea metabolismului energetic și lipidic, scăderea capacității antioxidante și creșterea indicatorilor de stres oxidativ. Analizele proteice și metabolice au demonstrat activarea căilor imunologice și inflamatorii, în timp ce enzimele glicolitice și proteinele mitocondriale sunt suprimate. Mai mult, s-a constatat că dezechilibrul metabolic și inflamația persistentă de grad scăzut în camera anterioară sunt legate de dereglarea căilor de semnalizare LXR/RXR și FXR/RXR. Concluzii. GPUD este legat de un profil biochimic unic în umoarea apoasă, care reflectă interacțiunea dintre activarea imunologică, disfuncția metabolică și stresul oxidativ. Aceste modificări pot contribui în mod activ la disfuncționalitatea rețelei trabeculare și la progresia bolii. Profilarea bazată pe compoziția umorii apoase ar avea potențialul de a găsi biomarkeri semnificativi din punct de vedere clinic și de a crea planuri de tratament personalizate, bazate pe mecanisme.
Introduction. Ovarian ectopic pregnancy is a rare form of ectopic implantation associated with a high risk of rupture and life-threatening intra-abdominal hemorrhage. Preoperative diagnosis remains difficult because of the nonspecific clinical and ultrasonographic findings, especially in cases with atypical presentation. Case presentation. We present the case of a 26-year-old woman with a 3-year history of infertility who presented with epigastric pain and diarrhea in early pregnancy. Transvaginal ultrasonography revealed the absence of an intrauterine gestational sac, a left adnexal mass, and significant hemoperitoneum. Emergency laparoscopy identified a ruptured left ovarian ectopic pregnancy complicated by massive hemoperitoneum of approximately 2400 mL. Partial ovarian resection with removal of trophoblastic tissue and preservation of viable ovarian parenchyma was performed successfully. Conclusions. This case highlights the importance of maintaining a high index of suspicion for ectopic pregnancy in women of reproductive age presenting with atypical abdominal or gastrointestinal symptoms. Early diagnosis and prompt minimally invasive surgical management are essential for preventing severe maternal morbidity and preserving reproductive potential.
Introducere. În ultimii ani cercetările potențialului diagnostico-curativ ale mucoasei esofagiene metaplaziate (gastrică/intestinală) au avansat semnificativ: endoscopia asistată de Inteligența Artificială (IA), predictivitatea semnificativă a biomarkerilor moleculari, endoablațiile combinate cu imunoterapia au ameliorat atât diagnosticul precoce, cât și stratificarea riscului/progresiei spre dezvoltarea unui adenocarcinom esofagian. Scopul acestei lucrări este de a analiza, sintetiza și de a aprecia impactul celor mai recente inovații medicale în diagnosticul și tratamentul esofagului Barrett, apărute în ultimii cinci ani. Material și metode. Lucrarea a fost realizată accesând bazele de date PubMed, Scopus, Embase, Cochrane și Google Scholar folosind sintaxe constând din cuvinte cheie: esofagul Barrett, adenocarcinom esofagian, diagnostic endoscopic, tratament endoscopic, ablație, chirurgie minim invazivă, inteligență artificială. S-a utilizat restricția de căutare în limba engleză și anii de apariție a publicațiilor științifice în perioada 2022-2025. Rezultate. Astfel, s-a constatat că la capitolul diagnostic, esofagul Barrett are noi metode și strategii: endomicroscopia confocală, Teste non-invazive (Cytosponge-TFF3, care este un test minim invaziv validat pentru screening-ul Barrett), Biomarkeri moleculari (TP53, Epigenetici (VIM, NELL1, CDKN2A), microARN (miR-21, miR-215)), Inteligența Artificială (sistemele de IA integrate în endoscopie detectează vizual displazia, iar asociată cu biomarkeri reprezintă un instrument de predicție personalizată a riscului de neoplazie). În contextul tratamentului metaplaziei esofagiene, Ablația prin Radiofrecvență (ARF) rămâne standard-ul pentru displazia de grad avansat și esofagul Barrett necomplicat, mucozectomia endoscopică și rezecția endoscopică de mucoasă (REM) este utilizată pentru leziuni focale sau suspecții de neoplazie incipientă. Tratamentele endoscopice ablative (radiofrecvență, crioterapie) și rezecțiile endoscopice segmentare (REM, disecția endoscopică de mucoasă (DEM)) au înlocuit în mare parte chirurgia radicală în stadiile incipiente ale acestei patologii, în timp ce chirurgia antireflux laparoscopică și abordările hibride (endoluminale-chirurgicale) își mențin rolul în managementul complex al cazurilor refractare sau recurente, dar și ca etapă de rezolvare a verigii etiopatogenetice a bolii. Concluzii. Diagnosticul esofagului Barrett devine tot mai non-invaziv și molecular (testare salivară/epigenetică + IA), iar tratamentul este unul tot mai personalizat cu: stratificarea riscului, ablații ghidate de IA și metode alternative la ARF, astfel că se conturează o tranziție de la „toți pacienții egali” → la medicină de precizie în esofagul Barrett.
Introducere. Rezistența la antimicrobiene (RAM) compromite eficiența tratamentelor antiinfecțioase și contribuie semnificativ la pierderi evitabile de ani de viață sănătoasă. Impactul său este tot mai frecvent corelat cu indicatorii globali ai sănătății și dezvoltării umane, precum HALE (Healthy Life Expectancy), DALY (Disability-Adjusted Life Years) și HDI (Human Development Index). Scopul. Evaluarea relației dintre fenomenul RAM și performanța populației în sănătate, prin prisma indicilor HALE, DALY și HDI în Republica Moldova, România, Ucraina și media Uniunii Europene, cu scopul de a susține dezvoltarea unui indice compozit național de monitorizare – AMR Index. Metode. Studiu secundar, sinteză narativă bazat pe date extrase din surse oficiale (OMS, IHME, UNDP, Eurostat) și literatură științifică recentă (2015–2025), coroborate cu analiză comparativă regională. S-au utilizat grafice de corelație și tabele standardizate pentru raportarea valorilor HALE, DALY/100.000 locuitori și scorurilor HDI, în paralel cu datele privind consumul de antibiotice și gradul de implementare a politicilor de stewardship. Rezultate. Republica Moldova înregistrează un HALE de 64,3 ani (vs. 71,3 în UE), un DALY de peste 36.000/100.000 locuitori și un HDI de 0,767, reflectând o vulnerabilitate majoră în fața impactului RAM. Valorile sunt influențate negativ de accesul nereglementat la antibiotice, educația sanitară deficitară și infrastructura insuficientă de diagnostic microbiologic. Studiul confirmă o corelație negativă RAM–HALE, pozitivă RAM–DALY și un impact indirect asupra HDI, susținute de literatura europeană recentă. Concluzii. RAM influențează multidimensional starea de sănătate a populației și dezvoltarea umană, necesitând integrarea sa în sistemele de monitorizare. Se propune un AMR Index național care să integreze date epidemiologice, indicatori socio-sanitari și componente de guvernanță, pentru ghidarea politicilor O singură sănătate și alinierea la prioritățile Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă.
Introducere. Rezistența la antimicrobiene este un fenomen ce evoluează într-un tempou îngrijorător și impune implementarea unor intervenții și terapii eficiente. Terapia cu bacteriofagi a evoluat timp de peste 100 de ani și s-a dovedit efectivă contra bacteriilor multi-rezistente. Specificul terapiei, costul de producere și scepticismul social nu a permis implementarea ei uniformă la nivel mondial. Acest articol este elaborat cu scopul de a prezenta o imagine comprehensivă a reglementării terapiei cu bacteriofagi, modificările suferite în timp, din punct de vedere legislativ la nivel mondial. Totodată, în acest articol vor fi analizate cele mai bune modele de reglementare și aplicare a terapiei cu bacteriofagi care pot fi împrumutate de țările cu venituri mici și medii. Material și metode. Pentru acest studiu, a fost efectuată o căutare în bazele de date SCOPUS, PubMed, Google Scholar utilizând cuvintele-cheie și operatorii BOOLEAN: ,,AND”, ,,OR” și ,,NOT”. Căutarea a returnat 649 lucrări științifice. După aplicarea criteriilor de includere/excludere, 32 de lucrări au fost incluse în etapa finală a studiului. Rezultate. Analiza literaturii de specialitate a arătat mai multe forme plauzibile de utilizare a bacteriofagilor existente pe mapamond: terapie experimentală sub umbrela studiilor clinice, utilizare compasională, produse medicamentoase pentru terapie avansată; fiecare având o reglementare specifică. Analiza fiecărei forme de utilizare și a politicilor consacrate a arătat că pentru țările cu venituri mici și medii, singurele opțiuni de introducere a terapiei cu bacteriofagi în medicina umană ca metodă de combatere a rezistenței la antimicrobiene este ca terapie experimentală sau utilizare compasională. Concluzii. Terapia cu bacteriofagi evoluează continuu, iar cadrul legislativ necesită a fi potrivit la noile tendințe. Modele de reglementare și utilizare cu succes a acestei terapii trebuie adaptat specificului țărilor indiferent de clasa economică pentru a asigura accesul echitabil și omogen al pacienților din întreaga lume la această metodă de tratament.
Introducere. Conceptul de suplimente alimentare a apărut în ultimele două decenii ale secolului XX și a fost reglementat inițial în Statele Unite ale Americii, după dispute între FDA (Food and Drug Administration) și producători. Aceste produse sunt menite să completeze dieta, conțin specificații privind respectarea unei diete echilibrate și nu sunt medicamente, dar necesită reglementări stricte pentru a asigura siguranța lor. Material și metode. Studiul epidemiologic de tip transversal, desfășurat în a.2023, a inclus o anchetă reprezentativă pentru populația generală din Republica Moldova, acoperind atât mediul rural, cât și urban. Cercetarea a utilizat diverse metode, inclusiv analiza istorică, descriptivă, sociologică, matematică și statistică, și s-a bazat pe metodologia KAP (Knowledge, Attitudes, and Practices) pentru a evalua cunoștințele, atitudinile și practicile legate de consumul de suplimente alimentare. A fost elaborat un chestionar structurat în patru compartimente, conținând 34 de întrebări. În cadrul studiului au fost intervievați 423 de respondenți. Rezultate. Eșantionul de studiu a inclus două categorii de vârstă: 54,6% (231 persoane) aveau între 18 și 30 de ani, iar 45,4% (192 persoane) aveau între 31 și 60 de ani. Majoritatea participanților au fost femei, reprezentând 90,1% (381 persoane), comparativ cu 9,9% (42 persoane) bărbați. Din 423 de respondenți, 41,67% au menționat vitaminele și mineralele ca fiind suplimente alimentare. Pe când, 8,33% din respondenți au inclus medicamente în categoria suplimentelor alimentare, iar alte 8,33% au menționat produse alimentare. În cadrul sondajului, 74% dintre respondenți cunoșteau compoziția suplimentelor alimentare pe care le foloseau, iar 26% nu aveau aceste informații. Respondenții au indicat diverse motive pentru utilizarea suplimentelor alimentare: îmbunătățirea imunității (23,17%), creșterea rezistenței organismului (22,22%), tratamentul (15,60%), frumusețea și îngrijirea personală (14,18%), pierderea în greutate (2,13%) și creșterea în greutate (1,89%). Un mic procent le folosește ca desert (0,24%) sau în regimul alimentar obișnuit (1,18%), iar 0,24% nu au specificat un motiv. Întrebarea despre atitudinea față de suplimentele alimentare a relevat patru motive principale pentru reticența respondenților: 16,31% își exprimă îngrijorări legate de eficiența scăzută a suplimentelor, 21,04% menționează lipsa studiilor științifice adecvate, 20,56% consideră costul prea ridicat, iar 30,49% indică lipsa de cunoștințe despre beneficiile, riscurile și modul corect de utilizare a suplimentelor. Utilizarea suplimentelor în loc de medicamente este rară, doar 4,3% dintre respondenți afirmând că fac acest lucru. Majoritatea, 76,6%, preferă tratamentul convențional, sugerând încredere în medicamente sau prudență față de auto-medicamentație. Un procent de 19,1% recurg uneori la suplimente în locul medicamentelor, posibil pentru situații minore sau neurgente. Concluzii. Rezultatele studiului au evidențiat dorința respondenților de a adopta un stil de viață sănătos, dar necesitatea sprijinului și promovării, diversitatea atitudinilor față de suplimentele alimentare și necesitatea inițiativelor educaționale pentru a facilita alegeri informate privind dieta și suplimentele.
Introducere. Valurile de căldură prezintă un risc neechivoc pentru sănătatea publică și frecvența, intensitatea și durata valurilor de căldură va crește în următorii ani din cauza schimbărilor climatice. Adaptare eficientă la valurile de căldură și măsurile de protecție pot reduce riscurile pentru oameni și ecosisteme. Material si metode. A fost efectuată o cercetare a surselor de literatură de specialitate de peste hotare. Cercetarea s-a bazat pe evaluarea comportamentului corect în timpul caniculei și sănătatea populației. Sursele au fost selectate din ResearchGate, motorul de căutare Google Scholar și baza de date PubMed, utilizând cuvintele cheie „schimbarea climei/climate change”, „sănătate/health”, „prevenție/ prevention”. Sinteza narativă a permis evidențierea interrelațiilor dintre comportamentul corect în timpul caniculei și sănătate. Rezultate. Schimbările climatice sunt apreciate ca fiind cea mai mare amenințare globală a secolului 21, punând în pericol viața și bunăstarea oamenilor. Schimbările climatice au condus la o frecvență crescută a anomaliilor de temperatură în ultimele decenii. În consecință, valurile de căldură cresc ca număr, intensitate și durată în multe țări din întreaga lume și provoacă efecte negative asupra sănătății. Sănătatea fizică a fost asociată cu temperatura ambiantă și cu caniculă. Odată cu apariția frecventă a caniculei, efectele adaptive și mecanismele asupra sănătății sunt foarte variate. Asigurarea ajustării spontane a comportamentelor publicului în viața de zi cu zi ca răspuns la valurile de căldură este un aspect important al intervenției de succes în sănătatea publică în contextul schimbărilor climatice. Cu toate acestea, îndrumările actuale privind comportamentul de răspuns la caniculă sunt insuficiente din cauza înțelegerii limitate a percepțiilor publice asupra riscului legat de căldură și a factorilor motivatori pentru diversele comportamente adaptative ale populației. În răspuns față de această amenințare recunoscută – valurile de căldură, comunitățile din întreaga lume implementează și/sau perfecționează avertizarea timpurie a căldurii prin sisteme și planuri de răspuns, adesea denumite planuri de acțiune pentru căldură. Ele oferă mesaje despre potențialele efecte adverse asupra sănătății ale evenimentelor de căldură extremă, la care ar putea fi expuși cu un risc deosebit de mare, și acțiuni care pot ajuta indivizii pentru a se proteja mai bine. Concluzii. Gradul de conștientizare a populației despre pericolul valurilor de căldură asupra propriei sănătăți duce la abordarea unui comportament adecvat în acțiuni, făcând mai mult pentru a se proteja pe ei înșiși și comunitățile lor.
Introducere. Retinopatia diabetică (RD) este o complicație frecventă a diabetului zaharat, conducând adesea la pierderea vederii. Pentru a o gestiona eficient, acest articol și-a propus elucidarea modului în care dereglările metabolismului lipidic influențează diagnosticul, prognosticul și tratamentul acestei afecțiuni. Material și metode. A fost realizat un reviu al literaturii fiind apreciat rolul dislipidemiei în RD. Publicații științifice din ultimii 20 de ani au fost extrase din bazele de date PubMed, ScienceDirect, Google Academic și Web of Science. Dintr-un total de 60 de articole, au fost selectate 21 de articole relevante pentru analiza modului în care metabolismul lipidic modulează inflamația, stresul oxidativ și modificările vasculare la pacienții cu RD. Rezultate. Studiile evidențiază o corelație pozitivă între nivelurile crescute de lipoproteine cu densitate joasă și trigliceride și severitatea retinopatiei, pacienții cu stadiu avansat prezentând niveluri lipidice semnificativ mai ridicate comparativ cu cei fără retinopatie sau într-un stadiu incipient. De asemenea, se remarcă o elevare a markerilor inflamatori (PCR, IL-6) și al celor ai stresului oxidativ la pacienții cu dislipidemie și RD. Disfuncția endotelială s-a remarcat prin niveluri diminuate de oxid nitric și o creștere a expresiei VCAM-1 și ICAM-1. Semnificativă patogenetic este acumularea lipidică majorată la nivelul retinei, asociată cu inflamație și degenerare celulară, relevate imunohistochimic. Concluzii. Dislipidemia contribuie semnificativ la declanșarea și progresia RD prin modularea negativă a inflamației, stresului oxidativ și disfuncției endoteliale. Intervențiile menite să reducă nivelurile lipidice serice ar putea ameliora progresia retinopatiei, sugerând necesitatea studiilor ulterioare pentru dezvoltarea unor strategii de tratament personalizate.
Introducere. Numărul tot mai mare de retrageri de produse farmaceutice și cosmetice din ultimii ani ne-a făcut din nou conștienți cât de importantă este calitatea microbiologică a acestor produse. Prezenţa microorganismelor în aceste produse poate deveni o sursă de răspândire a patologiei infecțioase prin intermediul lor, în cazul când produsele contaminate sunt procesate la nivel industrial în şarje mari. Material și metode. În cadrul acestui studiu s-a efectuat o căutare în bazele de date SCOPUS și PubMed utilizând cuvintele-cheie și operatorii BOOLEAN ,,AND", ,,OR" și ,,NOT". Căutarea a generat 104 lucrări științifice. După aplicarea criteriilor de includere/excludere, în etapa finală a studiului au fost incluse 29 de lucrări. Rezultate. În acest studiu se încearcă o scurtă discuție asupra numeroaselor tipuri de contaminare microbiană a produselor farmaceutice și cosmetice. Produsele farmaceutice și cosmetice sunt deosebit de vulnerabile la contaminarea microbiană, deoarece conțin compuși chimici care favorizează dezvoltarea microorganismelor. Contaminarea poate avea loc în timpul producerii, depozitării și/sau utilizării. Acești contaminanți pot provoca o varietate de efecte adverse, inclusiv alterarea consistenței și aspectului, separarea fazelor, alterarea sau pierderea activității și chiar apariția toxinelor în produsele contaminate. Concluzii. O preocupare majoră pentru producătorii de produse farmaceutice și cosmetice este controlul permanent al contaminării microbiene a produselor finale, astfel încât să asigure siguranța consumatorilor.
Introduction. Mental health conditions can affect all aspects of life. Given that the impacts of global warming will become more severe, there is a clear need for a proactive approach to improving mental health provision and building resilience in the health system. Professionals stress the urgent need to understand the impact of global warming on people with neurological conditions in order to preserve their health and prevent worsening inequalities. Material and methods. A secondary type study was carried out, a narrative synthesis of 20 scientific sources from international databases that address mental health issues influenced/aggravated by global warming and the methods, measures for prevention of aggravations, complications, adaptation of the body to the effects extreme weather conditions. Studies were identified using search terms related to global warming, mental health, neurological diseases, prevention and adaptation measures, and the hot topic. The reference period was 2018-2024. Results. The incidence, hospitalizations, and mortality risk for many mental health disorders are associated with increased ambient temperature, daily temperature fluctuations, or extreme hot and cold temperatures. Mental health outcomes include depression, anxiety and extreme emotions such as sadness, anger and fear. Susceptibility to high temperatures is aggravated by frailty, multimorbidity and psychotropic drugs. The researchers note that as adverse weather events increase in severity and global temperatures increase, populations are exposed to worsening environmental factors that may not have been severe enough to affect brain conditions in some of the earlier studies. As a result, they say it's important to make sure research is up-to-date and considers not only the current state of climate change, but also the future. Several studies have linked global warming to psychological distress, worsening mental health and higher mortality among people with pre-existing mental health conditions, increased psychiatric hospitalizations and increased suicide rates. It is important to convey messages to scientific communities, people, and health care providers to exchange resources along with educational interventions to combat these problems. Conclusions. It is necessary to support political decision-makers to develop policies for mitigation and adaptation of the human body, but also to highlight appropriate practices for informing the community, so that implementation takes place without delay.
Introduction. Drinking water is essential for life and ecosystems, and population growth and urbanization are increasing the demand for water, energy and food, with agriculture being the largest consumer of fresh water. The use of fertilisers and pesticides threatens the quality of groundwater, which is crucial to the Sustainable Development Goals. In Europe, millions of people do not have access to safe drinking water and adequate sanitation, which leads to infectious diseases and exposure to non-infectious agents. In the Republic of Moldova, 65% of total water consumption comes from groundwater, which presents problems of chemical and microbiological non-compliance, requiring more efficient energy and land use policies. Material and methods. This study is a narrative synthesis that analyzes legislative acts and scientific achievements in the field of water and health. The information was extracted from databases such as PubMed, Google Scholar and Scopus, using keywords in Romanian and English. The analyzed documents include scientific papers, normative acts and publications about the health of the population, focusing on the legislation of the Republic of Moldova and international regulations. The analysis identified trends, gaps and recommendations for the future, assessing the alignment of national regulations with international ones and the impact on public health. Results. Law no. 182 of 19 December 2019 of the Republic of Moldova defines drinking water as water intended for human consumption, including water used in the food industry, excluding natural and medicinal mineral water. Similarly, Law no. 458 of 8 July 2002 in Romania defines drinking water as water used for human consumption and in the food industry, with exceptions approved by the authorities. Historically, water treatment has evolved from ancient methods to modern filtration and purification technologies. The Republic of Moldova has adopted multiple international conventions on water protection, contributing to the improvement of national legislation. Currently, access to drinking water and sanitation in Moldova is uneven, affecting especially rural and poor households. In Romania, water resources are limited and their use must be managed carefully. Although tap water is generally safe, bottled water consumption is growing in Europe, influenced by negative perceptions and media reports about tap water quality. A United Nations study suggests that bottled water funds could provide universal access to drinking water and reduce plastic pollution. Conclusions. In the Republic of Moldova, the problem of access to quality drinking water persists, requiring informing and educating the population about water quality and pollution sources, as well as the implementation of governmental decisions and programs in the water and health sectors.
Objectives. Antimicrobial resistance is a major health issue as it compromises the effectiveness of treatments and increases the risk of severe infections. Identifying knowledge gaps and planning interventions for the rational use of antibiotics are crucial to reducing antimicrobial resistance. Raising awareness and educating the public are essential strategies to combat this phenomenon. The aim of this study was to develop and validate a questionnaire to assess knowledge, attitudes, and practices (KAP) regarding antimicrobial resistance in the general population. Methods. This study involved the development and testing of a questionnaire based on a literature review. The validation phase included face, content, and construct validity. A total of 767 respondents were surveyed, and preliminary data were analyzed using SPSS 28.0, employing descriptive statistics (frequency, percentage, mean, standard deviation). Results. Out of 767 participants, 99.87% had taken at least one course of antibiotics. In 86.44% of cases, information received about antibiotics changed their perspective on antibiotic use. Among respondents, 76.0% believe that antibiotics are effective against bacteria, while only 10.1% correctly think that antibiotics are not effective against seasonal viral infections. Additionally, 55.3% believe that patients should trust the doctor’s decision to prescribe antibiotics. Only 51.8% of participants underwent microbiological investigation before antibiotic treatment, and 44.0% requested information from their doctor regarding antibiotic use. Regarding self-medication, 39.1% of respondents have never purchased antimicrobial drugs without a prescription. Conclusions. The developed questionnaire is a useful tool for assessing public knowledge, attitudes, and practices concerning antimicrobial resistance. The results obtained using this tool can support measures to increase awareness of the issue and promote the widespread adoption of best practices in antimicrobial use.
Introducere. Infecțiile tractului urinar (ITU) la copii reprezintă o patologie frecvent întâlnită în practica medicală, ocupând locul trei în cadrul patologiilor de etiologie infecțioasă ale acestei categorii de pacienți, după cele de tract digestiv și respirator. În acest studiu a fost estimată prevalența infecțiilor tractului urinar în rândul diferitor grupuri de copii. Aceste cunoștințe pot ajuta clinicienii în selectarea copiilor care ar beneficia de teste de diagnosticare suplimentare. Material și metode. A fost realizat un studiu secundar, sinteză narativă. Informația a fost căutată în bazele de date electronice internaționale, inclusiv Scopus, PubMed, Web of Science și Google Scholar. Termenii de căutare au inclus „infecția tractului urinar”, „cistita”, „pielonefrita”, „prevalența” și „incidența”. Din cele 51 de articole cu date despre prevalența ITU la copii, 18 au îndeplinit toate criteriile de includere. Perioada de referință a fost anii 2019-2024. Metodele de cercetare utilizate: descriptivă, analitică. Rezultate. Frecvența infecțiilor urinare în pediatrie variază în funcție de vârstă, rasă, etnie, sex și starea de circumcizie. În primul an de viață, este mai frecventă la băieți (3,7%), comparativ cu fetele, (2%), iar după copilărie, este semnificativ mai răspândită la fete. Fetele de vârstă școlară au o rată de incidență a ITU de 1-3%, iar odată cu începerea activității sexuale, aceasta crește până la 10%. Bacteriuria asimptomatică este mai des întâlnită la fetele de vârstă școlară (3%) și la nou-născuții de sex masculin (1%). Concluzii. Înțelegerea mai bună a etiologiei și patogenezei infecțiilor tractului urinar poate ajuta în alegerea testelor de diagnostic pentru copiii care prezintă semne și simptome de infecție urinară, și ca urmare la combaterea rezistenței la antimicrobiene și a infecțiilor urinare recurente.
Introducere. Acest articol reprezintă o abordare a conceptului de comunicare, în special cel de comunicare managerială, conexiunea acestei funcții manageriale cu celelalte, dar și prioritatea ei în procesul de conducere a spitalelor, funcțiile comunicării și funcțiile specifice ale comunicării manageriale, nivelurile de comunicare și strategiile de îmbunătățire a capacității comunicaționale și informaționale în perspectiva dezvoltării organizaționale. Materiale și metode. A fost realizată o sinteză a literaturii de specialitate, concentrată pe publicații din perioada anilor 1999–2024, utilizând bibliotecile electronice științifice (PubMed, Google Scholar), folosind cuvintele-cheie ”comunicare”, ”management”, ”spitale”, precum și prin analizarea publicațiilor disponibile din alte surse. Publicațiile (cărți, lucrări, articole, teze) cele mai relevante privind comunicarea și managementul instituțional/organizațional au fost analizate și sistematizate în articolul dat. Rezultate. Analiza materialelor studiate au demonstrat influența comunicării asupra proceselor organizaționale, luării deciziilor, gestionării conflictelor și lidershipului. Concluzii. Comunicarea managerială este analizată ca funcție esențială a managementului modern. O comunicare eficientă în spitale contribuie la reducerea erorilor, creșterea coeziunii echipelor medicale, consolidarea relației medic–pacient și la îmbunătățirea calității serviciilor oferite.
Introduction. In the medical field, surgery represents an essential and demanding discipline involving complex procedures that require remarkable technical skills and intense concentration. However, surgeons face numerous occupational risks in their daily practice. The main purpose of this bibliographic study is to thoroughly investigate the professional risk factors for surgeons and analyze how these factors can impact the personal health and professional well-being of surgical practitioners. Material and methods. A bibliographic study was conducted to identify occupational risk factors associated with surgeons. This involved analyzing articles from databases such as PubMed, Hinari, and Google Scholar, using keywords such as "occupational risks," "surgeons," "occupational health," "impact of surgical profession," and "risk prevention." The study focused on publications from the last 10 years to provide an updated perspective on health and safety issues in surgery. Results. Occupational risk factors for surgeons are diverse and include exposure to transmissible infections such as viral hepatitis and HIV, caused by handling bodily fluids and biological materials during surgeries. Surgeons are also at risk of musculoskeletal injuries due to prolonged fixed positions and repetitive maneuvers during operations, which can lead to chronic back or neck pain. Exposure to hazardous chemicals used in the operating room is another major concern, with the potential to cause respiratory or dermatological problems. In addition to these physical aspects, psychological pressure is a significant risk factor for surgeons due to high stress levels and responsibility for patient outcomes. These conditions can lead to emotional exhaustion and burnout, ultimately affecting the mental health of surgeons. Conclusions. To manage and minimize these risks, it is essential to implement appropriate ergonomic measures in the operating room, rigorously use personal protective equipment, provide continuous workplace safety training, and adopt policies for stress management and mental well-being. These strategies not only protect the health of surgeons but also contribute to more efficient and safer surgical practice, ensuring high-quality patient care in the end.
